În vizită la psiholog

A fi părinte este poate cel mai important si greu rol din seria de roluri pe care le interpretam in viata. Deseori, ca părinţi, întâmpinăm probleme în relaţiile cu copiii noştri. De cele mai multe ori reuşim să le rezolvăm implicându-ne singuri sau împreună cu bunicii, educatoarea /învăţătoarea/profesorul. Uneori însă, nu le acordăm atenţia cuvenită sau acţionăm sub influenţa emoţiilor de moment – consecinţa fiind aceea că problemele copiilor se acutizează. Uităm de unde au început şi ne trezim într-o zi că nu mai înţelegem comportamentul copilului nostru. Stresaţi de problemele cotidiene facem greşeală să considerăm că vina aparţine copilului.

Problemele unui copil si nu numai, nu ţin in totalitate de el ci şi de persoanele importante pentru el. Mulţi părinţi vin la mine si arata spre copil, spunând : " Noi suntem o familie normala, dar copilul nostru are o problema". Cum vi se pare acest gen de enunţ ? Este puţin paradoxal... Cum se poate ca o familie sa fie "normala" si doar copilul sa aibă o problema? Daca părinţii nu conştientizează ca o parte din problema poate sa le aparţină si lor, nu se va putea rezolva problema copilului. De aceea ii invit pe toţi membrii familiei la un dialog cit mai autentic posibil. Pentru ca acea familie sa-si găsească răspunsurile, este necesar sa vedem toata constelaţia familiei, toate relaţiile dintre membrii ei, valorile, atmosfera din familie. Nu putem considera copilul si nici omul de sine stătător, neinfluenţat de restul lumii.
Sunt multe tipuri de comportamente care ni se par la locul lor sau nu. Un caz tipic de comportament care este considerat "normal" de către părinţi este acela in care, de obicei, copilul intre 1 an si 4 ani face o "criza de nervi" atunci când nu i se face pe plac si părinţii considera ca, copilul lor are "personalitate", cind el de fapt este doar un copil căruia nu i s-au impus limite.
La astfel de probleme va poate ajuta un psihoterapeut.
Succes in munca despre sine si cu sine ! Sa ne ajutam copiii ajutându-ne pe noi !